În zona montană a județului nostru se întâlnește frecvent vipera comună (vipera berus berus) sau vipera neagră, acestea fiind specii de reptile veninoase de la noi din țara.
Specia se recunoaste dupa talie mijlocie-mică având o lungime de maxim 50-70 cm. Culoarea diferă în funcție de habitat. Astfel în regiunile de munte masculii au de obicei culoarea cenușie sau brun-cenușie deschis cu pete negre sau gri închis pe spate și cu abdomenu galben-purpuriu. Femelele sunt cafenii, cafenii-închis cu pete brune. În ceea ce privește desenul de pe spate acesta este foarte variat. Cel mai intâlnit este în zig-zag mărginită lateral de pete întunecate. Abdomenul este cenușiu punctat lateral cu pete albe sau gri. Capul este scurt si turtit, triunghiular si prezinta 2 pete negre dispuse astfel incât formeaza un V sau un X iar coada este in general de culoare neagra sau roșiatica și este scurta. Pupila este verticală.
Foarte fregvent se intâlnesc si exemplare complet negre (mutante melanice). Spatele are un aspect catifelat, iar abdomenul este de culoarea ardeziei. Nu prezintă desen dorsal, fapt prin care adesea acestea sunt confundate de turiști cu alte specii de șerpi.
Aceasta specie este întâlnită de obicei în zonele stâncoase (in special pe roci eruptive sau calcaroase), în etajul pădurilor de fag, în pădurile de amestec ale fagului cu rășinoasele, păduri de molid, jnepenișuri, stâncării subalpine dar se întâlnește și în apropierea apelor. Se urcă cu ușurință pe ramurile inferioare ale copacilor în special pentru a se încălzii. După-amiaza se ascunde sub pietre sau în frunziș. La noi, este un element montan obișnuit care poate ajunge pana la 2000 m altitudine. Preferă marginile de pădure, zonele cu defrișări și vegetație abundentă, poienile și zonele cu arbuști, versanții stâncoși, cariere de piatră, marginile de drumuri și poteci.
În perioada activă viperele sunt fidele locului de trai ales, fiecare dintre ele avand propiul teritoriu de vânătoare. Viperele sunt în general active ziua și în amurg. În perioada de canicula și în zilele ploioase stă ascunsă. Când vremea este noroasă este deosebit de agresivă.
Hrana lor constă în special din mamifere mici, care sunt omorâte de veninul injectat prin muscătură. Cu mici excepții viperele sunt animale vivipare (nasc pui vii) și dau naștere la 5-18 pui în august-septembrie.
La apropierea omului vipera se ascunde, dar dacă este surprinsă prea aproape sau întârâtată, se încolăcește și reacționează rapid, mușcatura fiind uneori mortală. Moartea poate survenii după 3 zile. Veninul produs de aceste glande este de obicei hemotoxic la vipere, adică atacă hemoglobinele, sistemul circulator si distruge țesutul, provocând necroza și cangrena. Simptomul principal care apare imediat după ce o persoană a fost mușcată de o viperă este șocul. Dintre simptomele generale, sunt de menționat transpirațiile, greața, voma, dureri abdominale, diareea și tendințe de necrozare rapidă în jurul plăgii.
SFATUL NOSTRU ...
Dacă vă deplasați prin zone cu iarbă înaltă și pietre, folosiți-vă de un băț (de schi) cu care șă "maturați" suprafața dinaintea voastră pentru a speria șerpii aflați în preajmă. Purtați mereu încălțăminte adecvată (bocanci sau ghete înalte), evitând sandalele sau pantofii sport. Purtați de-asemenea pantaloni lungi care să acopere bocancul. Culegerea fructelor de pădure trebuie să se facă cu precauție. Dacă v-a surprins o viperă foarte aproape, încercați să evitați mișcările foarte bruște și retrageți-vă ușor, menținând mereu contactul vizual.
